Dr Martens

De cand ma stiu, mai exact de vreo 30 de anisori asa, nu am avut niciodata vreo pasiune nebuna pentru incaltaminte, pana cand am descoperit Dr Martens.

Normal, erau divese chestii care imi placeau si ma gandeam ca mi-ar fi stat bine, dar nimic atat de extraordinar care la momentul asta ar merita mentionat.

Am fost intr-o perioada mare fana a pantofilor/sandalelor cu tocuri incredibil de inalte, la momentul respectiv ma simteam bine pe ele si stateam de dimineata pana seara fara nici o problema.

Urmatoarea etapa a fost cea a platformelor, wedges here, foarte ok si la acest moment, nu atat de elegante ca pantofii cu toc de peste 5 cm, dar suficient de comode.

2 factori importanti ar trebui mentionati aici: primul si cel mai important, aparitia lui Mihnu pe lume, in urma cu aproape 3 ani si ar fi fost cam dificil sa imping carutul prin parc pe tocuri sau wedges sau sa alerg dupa el in acelasi gen de incaltaminte si numarul doi, o radiografie la coloana care mim-a aratat ca niste osisoare pe-acolo nu sunt tocmai in regula.

Pentru cea din urma, solutia ideala a constat in clasele de pilates, care m-au facut sa ma simt incredibil de bine iar pentru primul factor, solutia practica a fost schimbarea tipului de incaltaminte.

Odata cu venirea in UK, am descoperit si incaltamintea Dr Martens, pentru prima a fost ”dragoste la prima vedere”, inca nu ii testasem, dar cand i-am si probat a fost ca si cum as fi cautat de ceva vreme ceva atat de comfy si acum gasisem cu adevarat ceea ce voiam.

E greu sa-i descriu, pentru ca sunt atatea modele care ar satisface si cele mai posh gusturi.

Eu ii gasesc ideali, ii pot purta de dimineata pana seara, fara sa ma plang de dureri de spate, sunt viu colorati, pentru ca asa am optat pentru ei si cel putin aici, nu stiu cum sunt in alte parti, in afara UK, sunt extrem de trendy si de bine vazuti.

Merg foarte bine cu boyfriend jeans si tshirts, cat si cu fuste sau rochii, scurte sau lungi, nu va asteptati sa mearga cu vreo cocktail dress, pentru alea exista indeed modelele de dr martens very posh.

Nu exista limita de varsta pentru a-i purta, ii vezi de la copilasi micuti super trendosi pana la batranei. Sunt cunoscuti aici ca fiind ”spooky boots”.

Ii recomand cu incredere pentru cei care ii cunosc si extrem de interesante sunt modurile de a-i asocia cu diverse tipuri de outfituri.

By spicycinnamon

First English Easter

Dupa cum spuneam deja intr-un post anterior, am decis sa impartasesc cateva detalii despre Pastele la englezi si modul in care se pregatesc ei.

Se pare ca este impamantenita cumpararea de oua de ciocolata, care se gasesc in absolut orice magazin care se respecta, oua imbracate in poleiala cat mai colorata, iepurasi de ciocolata, miei, gainuse, toate din ciocolata alba sau neagra, in functie de preferinte. Dulciurile se ascund in special in gradina iar cei mici trebuie sa porneasca in cautarea lor si cu cat gasesc mai multe, cu atat sunt mai fericiti.

Aici nu exista oua vopsite ca la noi, proprietara casei in care locuim cand a vazut ouale pictate a pus o fata tare uimita si prima intrebare a fost: si ce faceti cu ele, asa pictate?

Aici pastele pica intotdeauna cu doua bank holidays deci vinerea si lunea de dinainte si de dupa paste, toata lumea este libera, asa ca multi profita de aceasta minivacanta si pleaca intr-un mic concediu, nebunie in trafic, nebunie in aeroporturi.

Cei mai potoliti, stau acasa, au prieteni/familie invitati si daca le permite vremea, ceea ce se intampla cam rar, se pregatesc de un gratar.

Vinerea mare se incepe cu  buns incalzite si unse cu unt, sunt tare delicioase, ca niste mini cozonacei cu stafide, coaja rasa de portocala si bucatele de mere, ca sa nu mai mentionez scortisoara.

Meniul traditional cuprinde miel, dar nu e asa deosebit pentru ca aici se mananca miel, mai toata ziua.

Unii se duc in dimineata de paste la biserica, dar destul de putini si din cate am vazut la vecinii din jur, toata lumea a lenevit in casa, profitand ca vremea de afara este ploioasa.

Nici la gradinita nu pot spune ca s-a facut mare tambalau, au facut niste bunny hats si niste cosulete cu iarba in care erau ascunse niste oua de ciocolata si cam atat.

Cuvantul la ordinea zilei: chillax, e mai american el asa si lor nu le place dar descrie cel mai bine atmosfera.

Toata lumea pe fb a pus poze nu cu ouale vopsite sau mancarea traditionala aranjata frumos pe masa ci cu multa ciocolata si copii purtand urechiuse de iepuras.

Iar la televizor, nimic din filmele cu rastignirea lui Isus, unul din filmele cele mai apreciate a fost Mary Poppins.

Astazi, luni, magazinele sunt deschise cu program mai scurt si sunt convinsa ca o groaza de lume a iesit la cumparaturi pentru noua saptamana de munca ce sta sa inceapa.

O saptamana cat mai usoara tuturor!

By spicycinnamon

3 – 105 – 15,5

Se pare ca nu am reusit sa scriu in ultima perioada atat de des pe cat mi-am propus.
In perioada dintre ultimul meu post si cel de acum, s-au intamplat cateva lucruri care merita mentionate, cel putin pentru mine:
1. am schimbat prefixul, am intrat in grupul a caror varsta incepe cu big 3, cum ma simt? same, tocmai de accea mi s-a nazarit ideea in seara asta ca voi incerca si sper sa si reusesc sa invat sa ma dau cu rolele, drept urmare imi caut acum role si ce mai trebuie.
Asa ca ma indoiesc ca varsta are vreun cuvant important de spus, asa cum am citit peste tot, ca vai, ce se intampla cand schimbi prefixul si alte nazbatii din astea.
Nu am facut absolut nimic deosebit de ziua mea, nici nu am simtit neaparat nevoia, l-am tinut pe Mihnu acasa si am stat impreuna, nici vremea nu pot spune ca ne-a ajutat foarte mult, ca altfel as fi iesit in parc ceva, am stat pe skype cu ai mei parinti si dupa amiaza la scoala, o zi de vineri cu nimic deosebita fata de multe alte zile de vineri.
Nu am luat nici o decizie uimitoare, gen de la varsta de 30 de ani tre sa imi schimb modul vestimentar sau coafura sau stilul, ori mai stiu eu ce, nimic din cele mentionate mai sus.
2. o chestie mult mai importanta , care se merita mentionata, am gasit casa in care urmeaza sa ne mutam in curand. A fost a doua casa vazuta, prima fiind un cosmar, ne-a placut pentru ca este foarte, foarte spatioasa si la 5 minute distanta de principalele noastre obiective, asa ca am decis ca este cea mai buna alegere pentru noi.
Abia astept sa ne mutam.
3. am serbat primul Paste in noua noastra tara, aici nu se face atata tambalau cum era in Romania, lumea este mult mai relaxata, asa ca am devenit si eu, nu credeam ca se poate mai mult, dar am avut parte de o surpriza.
In ultima saptamana, nu l-am dus pe Mihnu la gradinita, a tras chiulul si am stat amandoi si am lenevit acasa, as fi preferat un trezit tarziu dar nu am avut parte de el, se compenseaza cu somnul de dupa amiaza, ne-am jucat si el a inceput sa faca o groaza de draacii, de care sunt extrem de incantata, cred ca m-ar fi agasat sa am un copil cu o personalitate stearsa asa, il prefer poznas.
 In cursul lunii aprilie vor mai fi cateva aniversari si totul va culmina la sfarsitul lunii, cand piticania imperiala va face 3 ani si cred ca tre sa ma laud ca am depasit 100 de cm, avem 105 cm si 15,5 kg.
O chestie care imi place, in anul in care eu am facut 30, grasu meu mic face 3 😉
O sa urmeze un post in care o sa scriu mai multe despre Pastele de aici, dar acu mi-este prea lene si am de citit si o poveste asa ca, noapte buna tuturor!
By spicycinnamon

O sambata din martie

E sambata seara, masina de spalat toarce in bucatarie, tocmai am terminat de citit Dora and the snow princess si Mihnu deseneaza de zor, cantand dupa muzica de pe vh1.

Este o seara linistita, fix de ce aveam nevoie dupa ziua de azi.

Dimineata m-am trezit la 6, pregatindu-ma sa ma duc la examen. Am decis ca fiind sambata, sa las restul familiei sa doarma linistita si sa plec singura in Manchester. Zis si facut, la ora 07 si 10, ieseam relaxata pe usa, vremea de afara potrivita de o plimbarica scurta pana la bus si multa liniste, nimeni pe strada.

Pare ciudat, dar desi erau multi nori pe cer si vantul adia putin, pot spune ca am ajuns sa-mi placa vremea asta, nu doar sa o accept.

Ajung eu tacticos in statie, un bus tocmai plecase si eu scosesem telefonul, sa mai las cate unn mesaj ceva cand ce-mi trece prin cap: ce-ar fi sa vad pe timetable cand va trece next bus si…stupoare, peste 45 de minute, pentru ca se presupune ca sambata dimineata, traficul nu este atat de intens.

Prima idee care mi-a trecut prin cap a fost sa o iau pe jos pana in alta statie, unde urma sa schimb cu masina de Manchester dar timpul imi era potrivnic asa ca am revenit acasa, trezit restul familiei si am plecat cu toti.

O surpriza placuta a fost ca nici unul din ei nu s-a trezit morocanos, desi era sambata dimineata ;0.

Ajunsa pe strada unde urma sa aiba loc examenul, ma dau jos din masina si incep sa caut numarul cladirii unde trebuia sa ajunga si nimic, pe langa mine mai eru un grup de vreo 7-8 persoane de diferite nationalitati, in aceeasi cautare disperata de a ajunge la timp la examen.

Intr-un final apare si cladirea mult-cautata si intram in sala de examen, dupa ce am fost legitimati cu totii. Sa fi fost vreo75 de persoane in intreaga sala dar pot spune ca atmosfera de examen a fost incredibil de placuta.

Nu credeam sa ajung sa spun asa ceva despre un examen. In fata mea statea o frantuzoaica si in dreapta un italian, eu eram singura de nationalitate romana din intreaga sala.

Examenul a avut 4  probe, reading, writing, use of english si listening si pot spune ca a fost exact pe dos la ce ma asteptam, ce am crezut ca va fi mai dificil a fost mai usor si the other way round.

Anyway, examenul s-a terminat dupa vreo 5 ore si ceva si acum chiar ca ma simt relaxata, rezultatul il voi primi oricum peste vreo 2 luni, deci pana atunci timp berechet sa-mi vad de restul treburilor.

Asta presupune gasitul unei noi locuinte intr-un alt oras, la vreo 20 de mile distanta de cel in care locuim acum, un  oras aflat cam la aceeasi distanta de Manchester si de Liverpool.

Ca sa fiu sincera, abia astept sa ma mut de aici ca m-am saturat sa ma simt ca in Pakistan in loc de UK si partea buna este ca noul orasel in care voi locui are populatie asiatica de DOAR 1,2%.

Daca as fi stiut asta de la inceput, ce bine ar fi fost….

Dar in curand ne vom muta 😉 acum stim exact cum vrem sa fie casa, ce cautam, in ce zona si alte detalii de gen

Sunt chiar incantata ca in noul orasel este si Ikea si va fi mult mai usor cand voi avea nevoie de ceva sa ma deplasez pana acolo, e mult mai multa vegetatie ca aici si este si Gulliver’s world un mini disneyland foarte foarte simpatic.

Deci, de acum sunt la vanatoare de case iar 😉

By spicycinnamon

Gura lumii ….

Cand esti insarcinata si ai parte de o sarcina normala, fara probleme medicale deosebite, totul este frumos si relaxant dar nimeni nu te pregateste pentru ce va urma.

Nu ma refer aici la momentul nasterii sau la recuperarea de dupa. In postul asta, ma voi referi strict la discutiile, dezbaterile si modul in care esti judecata de catre toata lumea pentru alegerile facute, cat si despre concurenta care apare ulterior.

Se presupune ca sti deja cum vei naste si unde, dar pe ultima suta de metri, situatia se poate schimba radical. Daca nasti natural, vei fi sustinuta ca asa s-a intamplat din mosi stramosi, ca e firesc, corpul se va reface mai repede and so on. Cele care aleg cezariana din proprie initiativa sau care sunt nevoite sa opteze pentru solutia asta, sunt privite ca si cum modul prin care dau nastere copilului le face mai putin mame si este imposibil sa nu auzi comentarii de genul, sunt ele mai posh de fac asa, ca nu pot ele domne sa nasca normal.

Daca nasti in spital particular esti cu nasul pe sus si arunci cu banii in toate directiile, daca nasti in spital de stat beneficiezi de atentia personalului care este mult mai pregatit sa intervina in cazul vreunei probleme.

Tin sa precizez ca in acest post nu ma refer la mine absolut deloc, pentru ca mie nu mi-a pasat de ce a comentat cineva vreodata dar am asistat la multe discutii pe tema asta si am zis ca este fun sa scriu despre asta.

Dupa nastere, incep discutiile pro si contra alaptat, copilul se dezvolta mai sanatos, ii creste imunitatea daca este alaptat si daca faci parte din categoria celor care apeleaza la lapte praf, gura lumii incepe iar sa carcoteasca, copilul va fi bolnavicios, se intrerupe legatura dintre mama si nou nascut intr-un mod brutal si alte din astea.

Apropo de asta am citit zilele trecute un articol despre o mamica care are un copilas de 4 ani (aici in UK la varsta asta merg deja la scoala) si inca il alapteaza la cerere pentru ca nu vrea sa intrerupa aceasta legatura dintre ea si copil.

Urmatoarea etapa ar fi cea in care iesi in parc si incepe sa te judece grupul de mamici, ca doar nu poti sa stai singura si sa tii copilasul fara socializare. Incepi sa fi judecata dupa marca caruciorului, dupa hainutele copilului, daca sunt un brand cunoscut au ba, dupa jucariile pe care le are micutul/micuta atarnate de carucior, marca biberonului, astea sunt singurele care-mi trec prin cap la acest moment.

Next, incepe concurenta apriga, copilul meu si-a ridicat capul la 2 luni, al meu nu a plans la nici un vaccin.

Legat de vaccine e alta nebunie, pentru care varianta se va opta, pentru cea in care te duci cu copilul la dispensarul de cartier, ca doar asa ai fost si tu si uite ca esti mare si sanatoasa si nu ai patit nimic, sau alegi sa vina un doctor acasa sa vada copilul regulat, ca sa nu  te mai plimbi cu el prin spitale, dai 350 de ron pe un vaccin pe care-l cumperi de la farmacie sau astepti sa fii chemat cand se vor aduce la dispensar.

Se continua cu diversificarea, fiecare isi da cu parerea ce sa incerce si ce nu, ce recomanda doctorul propriu, ba e mai bine cu fructe, ba nu, ca daca se obisnuieste cu fructele nu va mai manca legume, la cate luni se introduce in alimentatie pestele, cele care inca alapteaza si merg pe ideea diversificarii cat mai tarziu sunt cele mai crunt judecate ca uite cat il tine doar pe lapte, deja la lunile astea copilul are nevoie de mancarica solida.

Incepe sa se ridice copilul, al meu a fost primul, face deja pasii prin casa, dar afara inca il mai tin in carucior, cele care au bebelusii mai lenesi si nu vor sub nici o forma sa se ridice pentru ca micutii nu sunt pregatiti ajung sa se simta neplacut cand alte mamici le tot atrag atentia: hai draga, al tau ce face?

Mai vine si-un craciun, primul din viata copilului, trebuie sa fie un cadou mai deosebit, tu ce ii iei si iar incep discutii, unele mamici cu o situatie materiala mai precara nu se simt bine cand altele incep sa etaleze liste intregi de shopping cu haine de firma si jucarii de ultimul tip..

Frustrarile continua pe masura ce copilul creste, al meu deja vorbeste, al tau ce face, pana la varsta asta trebuia sa stie si sa faca nu stiu ce.  Urmeaza petrecerea de 1 an, unde se face? Cati invitati? Oricum ai incerca sa o dai, tot vei fi forfecata de gurile rele, asta e garantat 😉

Are 2 ani si vorbeste deja in patru limbi straine, canta, danseaza, se joaca, face de toate, e un mini einstein. Cand incepe gradinita, el/ea se duce deja pregatit, acolo doar isi mai perfectioneaza cate ceva, mai slefuieste pe ici pe colo.

Cred ca se pune mult prea mare presiune pe copil, parintii incearca prin copil sa impresioneze pe altii asemenea lor, nu realizeaza la momentul respectiv ca acel bebelin murdareste body-uri chiar daca sunt de la z sau mothercare, chiar daca sunt cumparate din piata, o zdranganica de 5 ron poate sa-l incante mai mult decat jucaria branduita de 150 de la un anume magazin.

Partea buna este ca ei, fiind inca mici, nu realizeaza presiunea pusa pe ei, o vor simti ulterior cand vor fi fortati chiar daca sunt pregatiti sau nu sa nu mai foloseasca pampers, ca vecina de la 2 de 3 luni nu mai foloseste sau sa nu-si mai murdareasca bluzita roz pe care mami a dat jumate diin salariu, ca in partea stanga de jos, e imprimat brandul cu putin argintiu ca sa se vada mai bine.

Lista e lunga si poate continua asa la nesfarsit, cu alegerea gradinitei de stat sau particulare, apoi cu activitatile de la gradinita, activitatile din timpul liber si tot asa.

Si se nasc intrebarile: dupa ce criterii trebuie copilul sa se incadreze in ninste parametri? Stabilite de cine? In baza caror documente? Dupa grafice facute de-a lungul vremii de pediatri si psihologi? Aceeasi pediatri si psihologi care tocmai au stabilit in SUA ca acei copilasi care isi pun manutele la ochi cand se rusineaza sa fie introdusi in categoria mental disorder?

De cand sunt in UK, 9 luni aproape, am vazut aici mult mai multa relaxare, aici au alte valori, se pune accent pe altceva. O sa dau un exemplu minor: este fix optiunea ta cum imbraci copilul la gradinita, haine de sute de liire sau de cateva zeci, la sfarsitul zilei, ambele randuri de haine vor fi la fel de pline de vopsea si de plastilina, de putintica mancare si pote de balutele colegului mai mic.

Aici nu se pune accent pe haine de brand, se poarta dar nu se lauda cu ele,  la gradinita esti sfatuit sa nu aduci copilul imbracat in hainele cele mai bune, gasesti jucarii si dulciuri branduite in magazine de unde le poti cumpara la 1 quid si nimeni nu are o problema in a le achizitiona.

Fiti mai relaxati cu voi insiva cat si cu proprii copii, faceti doar ce credeti de cuviinta si simtiti si nu doar ca va judeca lumea si zambiti mai mult 😉

By spicycinnamon

Despre nimicuri zilnice

Sambata seara, cald in casa si bine, afara frig si bate vantul, prognoza anunta ninsoare, nici nu ar fi de mirare ca maine dimineata sa ne trezim cu ceva zapada.

Stau pe canapea si profit de cateva momente de liniste, baietii dorm, asta insemna ca somnul de noapte ptr junior va incepe undeva la miezul noptii 😉

Azi a fost o zi de sambata obisnuita, cafeaua cu lapte bauta dimineata in timp ce stateam cu ochii pe Mihnu sa nu mazgaleasca peretii cu markere, puteti presupune corect ca eram la ora de desen, el versus noua carte de desenat Dora the Explora. The winner is as always Mihnu ( without any doubt).

Am si gatit niste spaghetti cu sos ( mix de ciuperci, ardei gras, masline, ceapa si rosii), a ramas pentru maine de facut pizza, tzatziki si voi incerca pentru prima data humus, no idea cum va iesi si mai ales daca imi va placea.

Colega mea Asia mi-a spus sa incerc o reteta si adevarul este ca sunt destul de curioasa cum va iesi, va dau detalii daca-mi place.

Printre picaturi am ascultat si niste muzica de la vh1, hubby rade de mine ca se vede ca anul asta schimb prefixul, pentru ca de la o anumita varsta se schimba gusturile and so on, teaser ;p

Sunt in etapa de cautat case, pentru ca la inceputul lui iunie ne vom muta in alt orasel, nu foarte departe, la vreo 20 de mile de actuala locuinta, intr-un orasel care nu va mai fi situat in zona de deal. Plusuri: nu va ploua atat de des ca si aici, minusuri: imi place sa ma trezesc dimineata si sa arunc o privire din dormitor peste dealurile inverzite. Poate cel mai important plus: in noul orasel, populatia este 96.9% white si doar 1,2% asian 😉

Acum pe seara am terminat primul manual dintr-o serie de trei pe care ma chinui sa le parcurg pentru un examen de la inceputul lunii martie, vom vedea cum va fi examenul, urmatorul il voi incepe luni, dar pot spune ca asta a fost cel mai neplacut si cel mai plictisitor.

Maine imi iau pauza de studiat.

Sunt chiar incantata ca peste o luna schimb prefixul, eu voi face 30 iar Mihnu va face 3, mi se pare dragutz ca pica asa.

Ma duc sa-mi fac un ceai asa ca voi reveni no idea when cu ceva news maybe…

By spicycinnamon

New year, new resolutions ;)

Nu este un post despre noile mele rezolutii pe acest an, pentru ca nu intentionez sa le fac publice, cel putin pentru moment.

Tocmai am realizat ca nu am scris de foarte, foarte multa vreme aici. De ce oare? Pentru ca nu am timp, Mihnos imi papa tot timpul liber pe care il am si chiar daca imi fac planuri sa scriu dupa ce il adorm, de multe ori pic in acelasi timp cu el ( hubby knows best).

Ce am facut in ultimul timp? Pe scurt, de sarbatori am revenit in Romania, pentru cei care ii duceti dorul, nu s-a schimbat absolut nimic, dar macar eu m-am simtit bine acasa la ai mei parinti, am putut sa- l las si pe Mihnu fara sa fiu ingrijorata si pur si simplu sa colind in voie, nu ca as fi avut multe chestii de vizitat si am profitat de faptul ca sunt acolo ca sa-mi schimb lookul.

Stiam ca vreau sa schimb ceva, nu stiam si ce anume si mai important, nu stiam ce nuanta urma sa fiu, fiind bruneta cu dark violet si varfuri roscate era cam greu sa-mi dau seama ce va iesi dupa decolorat. Tunsa ultima data am fost cand aveam 7 ani dar pot spune ca sunt incantata de zburliciunea din capul meu si mai ales ca nu tre sa stau multa vreme sa-l aranjez.

Cu modul de viata englezesc pot spune ca m-am adaptat de nu se poate, vremea mancuniana sucks rau de tot dar ajungi sa nu-ti mai pese asa de mult de ea.

 

Anul asta imi propun sa postez mai des despre absolut tot ce-mi trece prin capsor, daca vreti sa cititi sunt invitatii mei 😉

By spicycinnamon

Primele zile mancuniene

Si uite asa continua aventurile mele in Regatul Unit al Marii Britanii. Zborul cu wizzair a fost foarte k, am ajuns chiar cu aproape 15 minute mai devreme decat era anuntat, conditiile bunicele iar personalul dragut. La sosirea pe aeroport, a inceput specifica ploaie londoneza dar nu am avut nici o problema cu asta pentru ca eram amandoi numai zambete. Toata lumea era asa de relaxata, fara absolut nici o fitza, stateau pe bancute in aeroport in fata la marks&spencer si mancau sandvisuri si cafele si asteptau sa le vina busurile.  O multitudine de natii, britanici, chinezi, pakistanezi, oameni de culoare, imbracati cat mai traznit, cu cat mai multe piercinguri si tatuaje, nuante fanchiote de par, dar nimeni sa priveasca pe altcineva cu acea curiozitate specifica sau sa auzi vreun comentariu care sa nu fie la locul lui.

Dupa un sandvis si o cafea bauta in aeroport, dupa trimisul vestilor acasa ca am ajuns cu bine, am plecat spre statia de bus care este chiar in afara aeroportului. Acolo, fix la ora anuntata a venit busul, soferul a aruncat o privire fugitiva la biletele noastre si am plecat spre Birmingham, unde trebuia sa schimbam cu alt bus pentru directia Manchester. Peisajele vazute au fost peste masura asteptarilor, era fix ca in reclamele la ciocolata unde o vacuta paste pe o pajiste din aia verde, verde, de-ti vine sa te intinzi si tu pe ea, cerul era senin cu doar cativa norisori pufosi si in rest verdeata si pajisti si parcuri cat cuprinde. Din cand in cand mai aparea un rauletz sau un lac mai micutz cu ratuste pe el. Multi copaci si atat de mult verde si miros proaspat ca dupa ploaie. Cuvinte prea putine pentru a reda imaginile in sine.

Sosirea la Birmingham cu o mica intarziere, am stat intr-un fel de autogara cu multe cafenele, net wireless, chioscuri cu reviste si dulciuri, bancute de asteptare pentru toata lumea. La ora stabilita am plecat spre Manchester, deja eram destul de obosita dar peisajul ramanea la fel, doar ca de data asta in loc de zona cu campie si multa verdeata, acum era o zona mai deluroasa. Oamenii astia sunt pur si simplu fantastici, pana si cailor care pasc pe pajiste le-au pus un fel de paturici pe ei si asta nu era doar pe unul singur, pur si simplu erau caluti imbracati. Ce m-a mai frapat aici, nu am vazut absolut deloc vrabii. Exista niste pasari mai micute negre cu cateva pene mai colorate in galben si verde pe spate, dar in rest nici o vrabie din aia mica si scandalagioaica.

Intr-un final de drum am ajuns si la hotel, super obositi dupa o zi lunga dar incantati nevoie mare. In vecinatatea hotelului se afla un tesco si am fost sa ne luam ceva de mancat pentru seara si asta a fost prima zi.

Urmatoarea zi ne-am trezit ca sa ne pregatim pentru un mic dejun copios si ca sa ne facem planul zilei respective, zis si facut, am fost si am mancat oua, bacon, iaurt, ceai cu lapte. Se mai gaseau si mancare de fasole, carnati, chiftelute de cartofi, scrambled eggs, numeroase tipuri de cereale, unt, gem, niste cartofei fierti, sos de rosii in suc propriu, porridge si niste prune fierbinti, habar nu am ce sunt ca nu m-am riscat sa gust desi ei mancau pe rupte.

Recunosc ca pana si gustul mancarurilor este incredibil si nu pot sa nu fac mai tot timpul paralela cu ce se gaseste la noi pe piata. Aici baconul este o bucata de carne, fix numai carne mai sarata nu ca la noi si cu un pic mai mult de grasime si asta este doar un mic exemplu. Sa mai adaug ca revista ok magazine de aici are in jur de165 de pagini fata de cea de la noi pe care eu o devoram de fiecare data cand aparea.

Am fost sa ne uitam in magazine de preturi si cand spun magazine, spun mall iar aici mall nu  este egal iar cu fitze de dorobanti si cu nasul pe sus. Te izbeste naturaletea lor, este socant sa vezi atata relaxare. Ii vezi in centrul Manchesterului, intinsi in grupuri pe iarba in parculet, faze fix cum vezi in filme, razand, vorbind intre ei, ascultand muzica la ipad sau stand sa manance pe un petic de iarba. Trec pe langa doi tipi machiati, imbracati amandoi in ciorapi plasa si unul cu pantaloni trei sferturi iar celalalt in pantaloni scurti, unul are o creasta portocaliu roscovana, celalalt fumeaza o tigara si tuturor li se pare normal.

In mall sa stai relaxata pe niste trepte butonand la ipad, intr-un colt sa nu deranjezi lumea dar sa nici nu fii deranjata. La noi daca ai sta ininsa pe jos ca sa te joci la ipad ar fi tragedie, ai avea atatea priviri tinta la tine dar aici nu. Am vazut numeroase grupuri de indience, imbracate in sariuri viu colorate si cu cercei in nas, femei cu burka si in blugi si sandale de firma, negrese cu rasta vopsite in culori socante, totul este stralucitor, colorat, plin de viata, cosmopolit.

Am vazut un magazin care mie mi s-a parut incredibil, Sports Direct cu haine sport de firma la preturi chiar acceptabile, o pereche de adidasi nike sau puma ptr piticania mica erau intre 14 si 19 lire. O pereche de ugg erau 15 lire, o pereche de crocs 13 lire. Moda strazii este iar uimitoare, vezi sort cu dresuri si cu ugg, vezi blugi scurti si balerini, vezi fuste incredibile de scurte cu bocanci si recunosc ca eu dimineata uitandu-ma pe geam si incercand sa ma inspir dupa moda strazii ca sa-mi fac o idee de cum sa ma imbrac cam imi iau teapa. Atunci cand bate soarele este super cald  dar cand adie vantul sau sta sa ploua se ffcae racoare bine. Am remarcat ca se poarta foarte mult pantaloni de trening cu ugg.

Legat de mijloacele de transport inn comun, un bilet pe toata ziua pentru toate mijloacele de transport costa 4 lire, un abonament pe o luna este 55 de lire si vin fix la anumite ore, deci poti sa-ti stabilesti plec cu busul de ora x.

Revin cu mai multe detalii soon 😉

 

By spicycinnamon

Asa ca inainte de plecare…last reviews ;P

Nu am mai scris de ceva vreme, cam de pe la inceputul lui martie ca sa fiu mai exacta.

Am fost ocupata cu noile evenimente din viata mea, sa le luam pe rand: ziua mea (29 de ani), ziua lui Mihnutz (2 anisori, doi), still cant believe it, 4 ani de la nunta, pastele, minivacanta la bunici, a doua vizita a lui Mihnutz pe litoralul romanesc si marile pregatiri pentru plecare. Plecare care intr-un final se va concretiza maine dimineata.

Starea de spirit este foarte buna. In cap am liste si listute ca sa nu uit nimic din ce este important, hartii si hartiute notate prin toata casa. Si cand ma uit cate raman acasa si vad ce mica parte iau cu mine ma gandesc de ce mama dracului am atatea? In procesul de impachetare am devenit foarte selectiva si surprinzator cel mai greu nu mi-a fost la hainele si fardurile mele ci la jucariile Mihnutzului, care nu va veni din prima tura cu noi.

Ce ciudat va fi sa fiu despartita de micul meu omulet cateva saptamani, cat mai scurte sper eu si ma tot gandesc cum va fi cand ne vom revedea, ma va ignora for sure sau va fi incantat sa ma revada? Aseara, mititelu parca stia ca avem treaba ca ne-a lasat sa impachetam ce aveam pe aici si a cerut singur in patutz si a stat acolo cumintel…ca sa nu mai mentionez ca a dormit bine toata noaptea.

Las in urma Romanica, de care sunt satula pana peste cap si plec plina de visuri si sperante catre ceva nou, stiu ca nu va fi usor dar it really doesnt matter. Dupa doi ani de stat pe bara, vin cu forte proaspete.

Stiu ca parintilor ramasi in tara le va fi cel mai greu dar sper si vreau sa cred ca vor fi k si impacati cu decizia noastra, ca altfel stiu ca sunt alaturi de noi. Pe aceasta cale, pentru ca stiu ca mai imi si citesc blogul ;), vreau sa le transmit sa aiba grija unul de altul si sa nu pice pe panta deprimarii ca nu vreau asa ceva. Gata, am zis-o ;P

Cu detalii mai multe despre cum va decurge calatoria si cum va fi acolo, aici pe blog, poze pe contul meu de picasa 😉

By spicycinnamon

Povestea martisorului 2

“Cu mulţi ani în urmă, la poalele munţilor cu vârfurile ascunse în nori trăia o femeie bătrână, pe nume Dochia. Ea avea o fiică vitregă  pe care o ura tare mult. Nu ştia ce să mai născocească pentru a-i face bietei fete zilele amare.

Într-o zi friguroasă de sfârşit de iarnă, ce-i mai trecu prin cap bătrânei? Îi dădu fetei o haină neagră si murdară şi îi spuse să se ducă la râu, să o spele până când haina va deveni albă.

Biata fată, ce să facă? Se duse, intră cu picioarele în apa rece ca gheţa şi începu să spele cum putea ea mai bine. Dar din ce spăla, haina se făcea şi mai urâtă. Lacrimi de suferinţă curgeau pe obrajii fetei şi se transformau în steluţe mici de gheţă. Fata nu îndrăznea să se întoarcă acasă cu haina murdară, deşi frigul aproape ca o transformase într-un sloi de gheaţă.

Atunci trecu pe acolo un flăcău chipeş, ce purta la pălărie o floare roşie. Rămase tare mirat de ceea ce a văzut. O întrebă pe fată de ce se chinuie aşa, iar aceasta îi povesti totul despre mama ei vitregă. Flăcăul stătu puţin pe gânduri, apoi îi spuse fetei:

– Eu sunt Mărţişor, fiul Primăverii, voi încerca să te ajut. Dar mai întâi, pune-ţi această floare roşie în păr. Zicând acestea, Mărţişor îşi luă floarea de la pălărie şi i-o dărui fetei.
– Acum mai spală încă o dată haina şi du-te acasă.

Fata făcu întocmai, spălă încă o dată haina, o puse în coş şi se întoarse cu spaima în suflet acasă.
Dochia cea răutăcioasă o aştepta în prag:

-Ei, ia să văd, mi-ai îndeplininit porunca, ori ba?

Fata scoase haina din coş şi, ce să vezi? Haina era curată şi albă ca neaua. Dochia a rămas mută de uimire, la fel si fata. Dar când aceasta s-a aplecat să ia haina, floarea rosie i-a căzut din păr pe zăpada albă. Baba Dochia a văzut-o şi a zis:

-Au înflorit florile, înseamnă că a venit primăvara, voi pleca cu oile pe munte.

Şi aşa a făcut. Şi-a pus pe ea mai multe cojoace şi a plecat.

Primele zile au fost foarte călduroase, aşa că Dochia îşi lepăda treptat cojoacele şi le arunca. După ce a aruncat şi ultimul cojoc, vremea s-a schimbat, a început să ningă, să viscolească. A vrut să se întoarcă în sat dar drumul nu se mai cunoştea.

Atunci în faţa ei a apărut Mărţişor, care i-a spus:
– Să simţi şi tu frigul şi durerea, aşa cum le-a simţit şi fiica ta. Rău faci, rău găseşti.

Mărţişor dispăru într-un nor pufos de zăpadă. Baba Dochia şi oile sale s-au transformat în sloiuri de gheaţă, care nu se topesc decât primăvara târziu, când râurile se umflă şi se prăvălesc la vale, parcă supărate pe satele de la poalele munţilor, unde primăvara vine mai devreme.”

 

By spicycinnamon